Integrarea României în Schengen: O promisiune economică sau o simplă iluzie?
Marcel Ciolacu, premierul României, a declarat cu entuziasm că aderarea completă a țării noastre la spațiul Schengen va aduce beneficii economice semnificative. Potrivit acestuia, eliminarea punctelor de frontieră terestre cu Ungaria și Bulgaria va impulsiona exporturile românești și va genera venituri suplimentare pentru firmele autohtone. Dar cât de realistă este această viziune optimistă?
Într-un context internațional marcat de instabilitate economică și geopolitică, integrarea în Schengen este prezentată ca o soluție miraculoasă pentru redresarea economică a României. Cu toate acestea, rămâne de văzut dacă eliminarea barierelor fizice va fi suficientă pentru a compensa deficiențele structurale ale economiei românești. Lipsa infrastructurii moderne, birocrația excesivă și competitivitatea scăzută pe piețele externe sunt doar câteva dintre obstacolele care ar putea diminua impactul pozitiv al acestei aderări.
Schengen: Simbolism sau pragmatism economic?
Dispariția granițelor terestre este, fără îndoială, un moment simbolic pentru România, marcând o etapă importantă în integrarea europeană. Totuși, simbolismul nu garantează automat beneficii economice tangibile. În timp ce premierul Ciolacu subliniază că această schimbare va aduce „mai mulți bani în conturile firmelor noastre”, rămâne neclar cum vor fi distribuite aceste câștiguri și dacă vor ajunge la întreprinderile mici și mijlocii, coloana vertebrală a economiei românești.
De asemenea, integrarea în Schengen nu rezolvă problemele fundamentale ale economiei, cum ar fi deficitul comercial cronic sau dependența excesivă de importuri. În absența unor politici economice coerente și a unor investiții strategice, beneficiile aderării ar putea fi limitate la câteva sectoare privilegiate, fără un impact semnificativ asupra economiei în ansamblu.
Un context internațional dificil: Provocări și incertitudini
Declarațiile optimiste ale premierului ignoră, de asemenea, complexitatea contextului internațional. Creșterea tensiunilor geopolitice, inflația globală și încetinirea economiilor europene sunt factori care ar putea diminua cererea pentru exporturile românești, chiar și în condițiile unei integrări complete în Schengen. În plus, competiția acerbă pe piețele externe ar putea pune presiune suplimentară asupra firmelor românești, deja afectate de costurile ridicate și de lipsa forței de muncă calificate.
În acest context, este esențial să ne întrebăm dacă integrarea în Schengen este într-adevăr soluția salvatoare pentru economia României sau doar o etapă într-un proces mai amplu, care necesită reforme structurale și o viziune strategică pe termen lung.
Concluzie: O reușită cu multe necunoscute
România a devenit membru cu drepturi depline al spațiului Schengen la 1 ianuarie 2025, după un parcurs de 18 ani de la aderarea la Uniunea Europeană. Deși acest moment reprezintă o realizare importantă, rămâne de văzut dacă promisiunile economice vor fi îndeplinite sau dacă vor rămâne simple declarații politice. În absența unor măsuri concrete pentru sprijinirea firmelor românești și pentru creșterea competitivității economiei, integrarea în Schengen riscă să fie mai mult un simbol decât o schimbare reală.
