Condamnarea abuzivă a unei familii din Oradea a scos la iveală o rețea profund înrădăcinată în justiția română, în care magistrați controversați, procurori obedienți și polițiști manipulatori acționează sub protecția instituțională a Consiliului Superior al Magistraturii. Dosarul construit în jurul unei teorii pseudoștiințifice – alienarea parentală – arată cum poate fi transformată legea într-o armă, iar victimele în infractori, atunci când interesele unei caste trebuie apărate cu orice preț.
DECIZIA PENALĂ CARE CONTRAZICE LEGEA ȘI LOGICA JURIDICĂ
Judecătorii Antik Levente și Țarcă Gabriela Ana, de la Curtea de Apel Oradea, au pronunțat o decizie în iulie 2024 prin care părinții unui copil au fost condamnați pentru rele tratamente, deși recunosc în motivare că teoria alienării parentale – pe care se bazează întreaga acuzație – nu constituie infracțiune. Este o contradicție logică și juridică flagrantă, dar care a fost trecută cu vederea de toate instituțiile de supraveghere a actului de justiție.
Această hotărâre a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 123/2024, care interzice folosirea alienării parentale în context penal. Prin urmare, sentința nu este doar absurdă, ci și ilegală.
TEORIA ALIENĂRII PARENTALE PROMOVATĂ DE O REȚEA DE JUDECĂTORI ȘI PROCURORI
Teoria alienării parentale a fost creată de Richard Gardner, un psihiatru american cunoscut pentru opiniile sale controversate în favoarea pedofiliei. Organizațiile internaționale de prestigiu – OMS, APA, ONU – au condamnat public utilizarea acestei teorii, mai ales în context judiciar. Cu toate acestea, în România, judecători ca Antik și Țarcă o folosesc pentru a justifica condamnări penale împotriva părinților protectivi, inversând rolurile dintre agresori și victime.
Faptul că această teorie continuă să fie aplicată în instanțe, în pofida interdicției legale, indică o rețea ideologică și profesională care depășește sfera greșelii individuale și intră în cea a complicității organizate.
CSM DEVINE SCUT DE PROTECȚIE INSTITUȚIONALĂ PENTRU MAGISTRAȚII COMPROMIȘI
În loc să declanșeze o anchetă asupra contradicțiilor din decizia Curții de Apel Oradea, Consiliul Superior al Magistraturii a reacționat violent împotriva presei care a dezvăluit abuzurile. Pe 3 octombrie 2024, CSM a ordonat, pentru prima dată în istoria instituției, publicarea forțată a unei decizii favorabile magistraților Antik și Țarcă pe trei platforme media independente.
Această intervenție fără temei legal echivalează cu o tentativă de control al discursului public și o intimidare a presei, transformând CSM din apărător al justiției independente într-un garant al impunității judiciare.
MIHAIL UDROIU PRIMEȘTE DOSARUL RECURSULUI ÎN CASAȚIE DUPĂ O PROMOVARE FULGERĂTOAR
Judecătorul Mihail Udroiu, fost coleg de instanță cu Antik și Țarcă, a fost numit la Înalta Curte de Casație și Justiție după mai mulți ani în care a picat examenele de promovare. Nu a trecut mult timp și a fost repartizat chiar în completul care judecă recursul familiei orădene.
Fiul său, Marc Udroiu, a fost coleg de școală cu copilul familiei condamnate, fapt ce generează un conflict de interese clar, prevăzut de lege. Cu toate acestea, Mihail Udroiu nu s-a recuzat. Sistemul a avut grijă ca dosarul să ajungă exact unde trebuie, într-un complet cu loialități vechi și mize mari.
DELIA UDROIU-LUCIAN SE IMPLICĂ ÎN MUȘAMALIZAREA ALTOR DOSARE ȘI AFIȘEAZĂ O AVERE OPULENTĂ
Soția lui Mihail Udroiu, judecătoarea Delia Udroiu-Lucian, este cunoscută pentru deciziile favorabile corupților și pentru stilul de viață extravagant, incompatibil cu veniturile declarate. În martie 2025, alături de Constantin Manoliu, a dispus restituirea la parchet a unui dosar de corupție privind polițiști de frontieră, ignorând probe validate anterior.
Această judecătoare este adesea văzută purtând genți Hermès Birkin și alte articole de lux, dar declarațiile sale de avere nu reflectă sursele financiare pentru un asemenea stil de viață. În mod bizar, niciun control ANI nu a fost declanșat, iar impunitatea financiară a devenit regula, nu excepția.
POLIȚIȘTII DANA DIUGAN ȘI ALIN TUDUCE FALSIFICĂ PROBE FĂRĂ CONSECINȚE
În dosarul penal care a dus la condamnarea părinților orădeni, ofițerii de poliție Dana Diugan și Alin Tuduce au modificat documente oficiale, au introdus informații false în ordonanțe și au colaborat la sustragerea probelor favorabile inculpaților. Diugan a fost ulterior promovată la conducerea Poliției Băile Felix, într-o mișcare care pare mai degrabă o recompensă decât o coincidență.
Această lipsă totală de sancțiune arată că falsul în acte, în cazul în care servește interesele rețelei, este nu doar tolerat, ci încurajat.
PROCURORII GABRIELA ANTOHI ȘI VLADIMIR MUNTEAN AU ACȚIONAT ÎN SPRIJINUL UNEI CAUZE IDEOLOGICE
Gabriela Antohi a coordonat dosarul cu o ignorare totală a principiilor de legalitate, semnând acte procesuale contrafăcute. Vladimir Muntean a pledat deschis în instanță că vătămarea psihică a copilului este justificată în contextul „educativ” al alienării parentale.
Acești procurori nu doar că nu au fost trași la răspundere, dar continuă să activeze în sistem și să promoveze aceeași logică juridică viciată, cu sprijinul pasiv al conducerii Parchetului și sub umbrela CSM.
DNA REFUZĂ SĂ INTERVINĂ ÎN FAȚA UNUI CAZ CARE IMPLICĂ PROBE FALSIFICATE, CONFLICTE DE INTERESE ȘI AVERI NEJUSTIFICATE
Direcția Națională Anticorupție nu a întreprins niciun demers în legătură cu acest caz, în ciuda abundenței de informații despre falsuri, promovări suspecte, conflicte de interese, folosirea de teorii ilegale și averi ostentative. Acest refuz de a acționa sugerează nu incompetență, ci complicitate tacită sau temere față de o rețea cu influență reală în toate palierele sistemului.
CONCLUZIA ESTE UNA GRAVĂ PENTRU STATUL DE DREPT DIN ROMÂNIA
Cazul Oradea nu este o eroare judiciară, ci o demonstrație a funcționării unei structuri de justiție paralelă, care își promovează membrii, își protejează deciziile și îi distruge pe cei care o contestă. O astfel de structură nu poate fi destructurată din interior. Este nevoie de intervenție externă – fie din partea DNA, fie din partea autorităților europene.
Până atunci, victimele vor continua să fie prezentate drept agresori, iar cei care falsifică probe, încalcă legea și trăiesc în lux nemăsurat vor fi ridicați pe scut, sub deviza tăcerii instituționalizate.