RA-APPS și controversa banilor publici: o realitate halucinantă?
Într-un context politic tensionat, deputata USR Diana Buzoianu aduce în atenția publicului o situație care ridică semne serioase de întrebare asupra transparenței și responsabilității financiare ale Regiei Autonome – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS). Aceasta susține că instituția refuză să ofere informații de interes public, invocând argumente care sfidează logica și normele legale. În centrul disputei se află utilizarea fondurilor pentru întreținerea și renovarea imobilelor de protocol, despre care RA-APPS afirmă că nu ar fi bani publici.
Refuzul de a oferi informații: o încălcare flagrantă a legii?
În noiembrie 2024, Diana Buzoianu a chemat RA-APPS în instanță, după ce instituția a refuzat să răspundă unei solicitări formulate în baza Legii 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public. Printre informațiile cerute se numără lista completă a beneficiarilor de locuințe de protocol, valoarea anuală a contractelor de închiriere și detalii despre reședințele oficiale. Cu toate acestea, RA-APPS a refuzat să furnizeze aceste date, susținând că funcționează pe bază de autonomie financiară și gestiune economică, sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului (SGG).
„Delir colectiv” sau strategie calculată?
Deputata USR a criticat dur poziția RA-APPS, descriind-o drept un „delir colectiv” în care conducerea instituției consideră că fondurile gestionate nu sunt de natură publică. Aceasta a subliniat că imobilele administrate de regie nu au fost achiziționate din fonduri private, ci din resursele statului, ceea ce ar trebui să impună un nivel maxim de transparență. În opinia sa, refuzul de a oferi informații reprezintă o sfidare a legii și a cetățenilor care au dreptul să știe cum sunt utilizate resursele publice.
Imobilele de protocol: un mister bine păzit
Printre solicitările adresate RA-APPS se numără detalii despre fondul locativ de protocol al României, titularii dreptului de folosință ai reședințelor oficiale și valoarea contractelor de închiriere. Aceste informații sunt esențiale pentru a evalua modul în care sunt gestionate resursele publice și pentru a preveni eventualele abuzuri. Cu toate acestea, RA-APPS continuă să refuze furnizarea acestor date, invocând argumente care ridică serioase semne de întrebare asupra integrității și responsabilității instituției.
Transparența, o obligație ignorată?
RA-APPS susține că autonomia financiară îi permite să evite obligațiile de transparență impuse de lege. Această poziție este însă contestată de Diana Buzoianu, care argumentează că resursele gestionate de regie provin din fonduri publice și, prin urmare, trebuie să fie supuse acelorași standarde de transparență ca orice altă instituție publică. Deputata subliniază că lipsa de transparență favorizează abuzurile și subminează încrederea cetățenilor în instituțiile statului.
Un precedent periculos pentru administrația publică
Refuzul RA-APPS de a oferi informații de interes public nu este doar o problemă izolată, ci un simptom al unei culturi instituționale care prioritizează opacitatea în detrimentul responsabilității. Acest caz ridică întrebări fundamentale despre modul în care sunt gestionate resursele publice și despre mecanismele de control și responsabilizare existente. Dacă o instituție de stat poate refuza să respecte legea fără consecințe, ce mesaj transmite acest lucru despre funcționarea administrației publice în ansamblu?
Concluzii provizorii: între legalitate și moralitate
În timp ce procesul intentat de Diana Buzoianu împotriva RA-APPS continuă, cazul evidențiază necesitatea unei dezbateri mai ample despre transparența și responsabilitatea în utilizarea resurselor publice. Este esențial ca instituțiile statului să fie supuse unui control riguros și să respecte normele legale, pentru a preveni abuzurile și pentru a asigura o administrare corectă și eficientă a resurselor publice. În absența unor măsuri concrete, riscul este ca astfel de practici să devină norma, subminând încrederea cetățenilor în instituțiile democratice.
