Repolonizare, remaghiarizare, reromanizare
Nu cred că există o strategie naţională/guvernamentală (ca la polonezi şi la unguri) de a creşte ponderea capitalului naţional în economie, în cazul nostru românesc, fie de stat, fie privat. Mai degrabă, acolo unde se întâmplă este prin excepţie, dar punctual, din când în când, se remarcă acest lucru.
Polonezii au început repolonizarea economiei acum mai bine de un deceniu, folosind ca vehicul marile companii poloneze controlate de stat din sectorul bancar, al asigurărilor sau energiei, iar acum ungurii, cu ajutorul lui Viktor Orban şi al companiilor private din anturajul lui, au preluat iniţiativa în economia ungară prin achiziţia unor businessuri străine.
Noi nu suntem atât de avansaţi şi nici nu cred că există vreo strategie coerentă.
Totuşi, şi la noi s-au întâmplat câteva lucruri:
– Banca Transilvania a devenit numărul unu în România în ultimul deceniu prin achiziţia a trei bănci cu capital străin (Volksbank, Bancpost şi Idea Bank), iar acum, prin achiziţia OTP Bank, deţinută de grupul ungar OTP, îşi consolidează poziţia de lider, în timp ce celelalte bănci cu capital străin încearcă să vadă cum să acţioneze în continuare.
– CEC Bank, controlată integral de stat, a crescut susţinut în ultimii cinci ani, urcând de pe locul şase pe locul trei la finalul anului trecut pe baza activelor deţinute, ajungând în spatele Băncii Transilvania şi BCR şi depăşind în premieră BRD, deţinută de grupul francez Soc.Gen. Spre deosebire de Banca Transilvania, care a crescut prin achiziţii, CEC Bank a urcat printr-o creştere organică sprijinită şi aprobată de stat, acţionarul majoritar. BRD, care se complăcuse pe locul trei, va cădea acum pe locul cinci, după ce fuziunea dintre UniCredit şi Alpha Bank va avea ca rezultat o bancă ce va ajunge pe locul trei.
– Eximbank, o bancă controlată de stat, a achiziţionat acum doi ani Banca Românească, deţinută de National Bank of Greece, intrând în top 10 bănci pe locul opt. Mai rămâne ca integrarea celor două bănci, care se dovedeşte o operaţiune mai complicată, să aibă ca rezultat o bancă mai bună cu capital românesc, care să câştige teren.
– Cred că sectorul bancar este singurul unde pare să existe o strategie coerentă de creştere a ponderii capitalului românesc în acest sector, astfel încât să se ajungă la o echilibrare. Până acum câţiva ani, capitalul străin reprezenta 80% în sectorul bancar, iar intenţia este de a se ajunge la 50%/50%.
– Romgaz, unde statul deţine 70% din acţiuni iar 30% sunt tranzacţionate pe Bursă, a cumpărat participaţia americanilor de la Exxon în proiectul de gaze din Marea Neagră Neptun Deep. Celălalt partener este OMV Petrom, care conduce consorţiul, şi unde statul deţine 20% din acţiuni, iar Pilonul II de Pensii, unde 8,2 milioane de români sunt acţionari, deţin încă 10%.
Aceste cazuri sunt izolate, dar sunt un prim pas, care arată că trendul din ultimii 25 de ani prin care investitorii străini au câştigat teren în economia şi în businessul României se întoarce.
Pe lângă acest lucru, se adaugă şi apariţia Pilonului II de pensii, unde 8,2 milioane de români sunt participanţi, cei mai mulţi fără să ştie, şi unde s-au acumulat peste 120 de miliarde de lei, bani care sunt plasaţi în achiziţia de titluri de stat şi în achiziţia de acţiuni la marile companii listate pe Bursa de Valori. Foarte multă lume nu ştie, dar Pilonul II de Pensii, prin cele şapte fonduri, este principalul acţionar din Banca Transilvania, deţinâd peste 30% din capital. Pilonul II de pensii este, după stat, principalul acţionar de la Petrom, Romgaz, şi acum Hidroelectrica.
În continuare există o ruptură între cei care guvernează şi capitalul privat românesc, care ar putea să câştige mai mult teren pentru că beneficiază acum de resurse financiare şi knowledge.
Poate următorul deceniu va aduce o organizare mai bună a capitalului privat românesc, astfel încât să aibă forţa să-şi susţină interesele când stă la masă cu cei care sunt la Palatul Victoria.
Sursa: corect-news.ro
