Mircea Lucescu și Naționala României: O poveste de ghinion sau o provocare de neegalat?
Într-o lume în care titlurile de pe televiziuni sunt pline de superlative, Mircea Lucescu este prezentat ca „legendă” la echipa națională a României. Însă, această etichetă vine cu o doză considerabilă de ghinion. Lucescu preia o echipă națională care, deși se bucură de un val de susținere, este compusă în mare parte din jucători care nu au echipe sau sunt rezerve la cluburile lor.
Vedetele echipei naționale: Rezerve sau fără echipă
Printre acești jucători se numără Radu Drăgușin și Ianis Hagi, două dintre cele mai mari vedete ale echipei naționale. Într-o coincidență nefericită, anunțul angajării lui Lucescu a coincis cu trecerea lui Hagi la echipa a doua a lui Glasgow Rangers. Alți jucători, precum Denis Alibec, Florin Niță și Horațiu Moldovan, sunt într-o situație incertă, în timp ce Nicolae Stanciu, Florinel Coman și Andrei Burcă joacă la echipe despre care publicul român nu știe prea multe.
Așteptări nerealiste și presiunea timpului
În ciuda acestor obstacole, așteptările publicului sunt la fel de mari ca în vremea Generației de Aur cu Gheorghe Hagi și Gică Popescu. Însă, spre deosebire de perioadele sale anterioare la Hunedoara, Brescia sau Șahtior Donețk, Lucescu nu mai are timp să construiască. În trecut, acolo unde a fost adus ca salvator, Lucescu nu a reușit să facă epocă, iar la Naționala din 85-86 a fost afectat de politică și de rivalitatea Steaua-Dinamo.
Provocările de la Federația Română de Fotbal
Un alt obstacol major pentru Lucescu vine de la Federația Română de Fotbal, unde tandemul Burleanu-Stoichiță pare să preia controlul total, asemănător cu perioada mandatelor lui Mircea Sandu. În plus, FRF nu a reușit să creeze un proiect serios pentru fotbalul românesc, iar mandatele celor doi la FRF sunt dominate de influența politică și de importul disproporționat de fotbaliști străini de mâna a doua în campionatul intern.
O afacere proastă pentru fotbalul românesc
În acest context, fotbalul românesc pare să fie o afacere proastă. Investim în jucători străini, în timp ce juniorii noștri sunt lăsați la voia sorții. Rezultatul este un exod al jucătorilor români spre Asia și Orientul Mijlociu și o lipsă de super-jucători și vedete de calibru.
Ultimul pariu al lui Mircea Lucescu
În ciuda acestor provocări, Lucescu are un avantaj: experiența sa vastă și sentimentul datoriei unui om care a lucrat în străinătate ca un adevărat profesionist. La final de carieră, Lucescu se întoarce la prima echipă din fotbalul care l-a lansat și este obligat la un pariu. Ultimul. Și nu-l poate pierde.
Sursa: Top Secret Craiova
