Luca Niculescu despre familia sa: avere pierdută în comunism și bunicul la Canal

Luca Niculescu despre familia sa: averea pierdută în comunism și bunicul trimis opt ani la muncă forțată

Luca Niculescu, desemnat pentru funcția de premier, a povestit într-un interviu din 2015 despre copilăria sa într-o familie cu rădăcini în Bucureștiul interbelic, despre tinerețea sa rebelă și despre evenimentele dramatice prin care a trecut familia sa în timpul regimului comunist.

El a relatat că familia sa avea o veche tradiție comercială. Firma fondată de stră-străbunicul său, Luca P. Niculescu, ajunsese, potrivit relatării sale, printre cele mai importante din țară, cu 40-50 de sucursale. Familia comercializa țesături și stofe și avea și alte afaceri, inclusiv o fabrică de conserve și ferme. Străbunicul său, Jean, studiase comerțul în Marea Britanie, iar bunicul la Lausanne și Leipzig.

Niculescu a povestit că familia era apropiată de liberali, iar străbunicul său fusese senator și, pentru scurt timp, ministru al Comerțului într-un guvern Averescu. „Toată familia era liberală, membri în partid. Străbunicul a fost senator toată viaţa lui şi chiar, pentru o perioadă scurtă, ministru al Comerţului, într-unul dintre guvernele Averescu din timpul Primului Război Mondial. Însă nu făceau prea multă politică. Ei erau oameni de afaceri care finanţau partidul şi erau apropiaţi de familia Brătianu”, a spus el.

Niculescu a relatat că bunicul său a fost închis în perioada comunistă, dar că a primit o pedeapsă pe care familia a considerat-o mai ușoară datorită intervenției unui fost angajat al său care ajunsese în structurile Securității. Potrivit relatării sale, bunicul a fost trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră și apoi la construirea unor sate în Bărăgan, unde a stat aproximativ opt ani la muncă forțată.

În copilărie, familia sa a locuit mai întâi în zona Cișmigiu, iar apoi s-a mutat în Berceni, într-un bloc nou, unde trăiau familii de muncitori de la IMGB sau din structurile Securității. În noul cartier, familia lui Niculescu era considerată „ciudată”, pentru că avea mobilă veche și tablouri păstrate de părinți și bunici din casele naționalizate. Spunea că îi era rușine să-și invite colegii acasă, pentru că mobilierul i se părea demodat. Își dorea pe perete un covor cu „Răpirea din Serai”, în timp ce familia avea picturi de Nicolae Vermont și Nicolae Grigorescu.

„Îmi era ruşine să-mi invit colegii acasă pentru că mobila noastră îmi părea demodată, urâtă şi neîncăpătoare pentru apartamentele comuniste. Odată m-am dus la bunicul meu, Luca, şi i-am spus: «De ce nu avem şi noi covor din acela pe perete?». Noi aveam pe perete, în sufragerie, picturi de Nicolae Vermont, de Nicolae Grigorescu, şi mie nu-mi plăceau. Eu voiam «Răpirea din Serai»”, a povestit el.

Bunicul său apărea în cartierul muncitoresc îmbrăcat în costume de dinainte de război, cu pălărie și baston. Copiii din cartier îl îndrăgeau pentru poveștile pe care le spunea. Acasă, le vorbea celor patru nepoți despre perioada de dinaintea comunismului. La un moment dat, Luca Niculescu le-a spus colegilor că bunicul său fusese „rege”, iar învățătoarea i-a chemat pe părinți și i-a rugat să nu-i mai spună asemenea lucruri.

În liceu, Niculescu făcea parte dintr-o gașcă de rockeri. Spre sfârșitul lui 1988, grupul plănuia să scrie manifeste împotriva regimului comunist și să le distribuie în cartiere. Planul a fost abandonat după ce unul dintre colegi le-a spus că un alt membru al grupului ar fi turnător și că ar putea avea probleme dacă merg mai departe.

Despre Revoluție, a povestit că pe 21 decembrie 1989 urma să meargă la mătușa sa, dar aceasta l-a sunat și i-a spus să nu mai vină pentru că în centrul Bucureștiului „se întâmplă lucruri”. A doua zi, a plecat împreună cu prietenii din cartier spre Piața Universității. Tatăl său li s-a alăturat. A strigat „Jos Ceaușescu!” în fața magazinului Cocor și a ajuns în Piața Universității în jurul orei 11:30. Ulterior, a mers împreună cu tatăl și unul dintre frații săi să apere radioul, până când o rafală auzită în apropiere i-a făcut să se retragă într-un loc mai sigur.