Propunerea USR pentru supravegherea video în centrele sociale: o inițiativă necesară sau o încălcare a intimității?
USR a lansat o inițiativă legislativă care vizează instalarea de camere de supraveghere video în centrele de plasament și căminele de bătrâni, cu scopul de a preveni abuzurile și de a proteja persoanele vulnerabile. Proiectul, susținut de deputatul Emanuel Ungureanu, propune o reglementare clară care să respecte normele GDPR și legislația europeană, oferind autorităților instrumente esențiale pentru investigarea cazurilor de abuz sau neglijență.
Cu toate acestea, inițiativa a întâmpinat o opoziție fermă din partea PSD și PNL, care au refuzat să sprijine proiectul. Argumentele invocate de aceștia includ preocupări legate de dreptul la viață privată și de stocarea datelor, dar fără a oferi soluții alternative pentru a asigura transparența și siguranța în aceste instituții. Președinta Agenției Naționale pentru Protecția Copilului și Adopției, Cristina Mirela Cuculas, a declarat că Guvernul nu susține propunerea, invocând aceleași motive.
Opoziția politică: între drepturile individuale și nevoia de protecție
Senatoarea PSD Viorica Stoiciu, vicepreședintă a Comisiei pentru drepturile omului, a respins inițiativa, subliniind că supravegherea video ar putea încălca drepturile beneficiarilor. Totuși, această poziție ridică întrebări serioase despre prioritățile politice și despre măsurile concrete luate pentru a preveni abuzurile în centrele sociale. Lipsa unor alternative viabile din partea oponenților proiectului lasă un gol semnificativ în dezbaterea publică.
USR susține că supravegherea video, atunci când este reglementată corespunzător, nu reprezintă o încălcare a drepturilor, ci o măsură necesară pentru a proteja persoanele aflate în situații de risc. Exemplele din alte țări europene, precum Spania, Franța sau Italia, unde camerele de supraveghere sunt deja utilizate în instituțiile publice, sunt aduse ca argumente în favoarea acestei inițiative.
Un precedent periculos: azilele groazei și lipsa de transparență
Unul dintre cele mai puternice argumente în favoarea supravegherii video este reprezentat de cazurile grave de abuz și neglijență descoperite în trecut, cum ar fi cele din „azilele groazei”. Lipsa unor măsuri de monitorizare a permis perpetuarea unor situații inacceptabile, iar autoritățile s-au confruntat cu dificultăți majore în investigarea și sancționarea vinovaților din cauza lipsei probelor video.
Deputatul Emanuel Ungureanu a subliniat că supravegherea video ar putea preveni astfel de situații și ar oferi un instrument esențial pentru asigurarea standardelor de îngrijire. El a menționat și cazul Spitalului Sf. Pantelimon, unde lipsa camerelor de supraveghere a îngreunat anchetele privind acuzațiile de malpraxis și neglijență.
Concluzii implicite: cine protejează cu adevărat persoanele vulnerabile?
Dezbaterea privind supravegherea video în centrele sociale scoate la iveală o dilemă fundamentală: cum pot fi protejate drepturile individuale fără a compromite siguranța și transparența? Opoziția PSD și PNL ridică întrebări legitime despre viața privată, dar refuzul de a oferi soluții alternative lasă impresia unei lipse de interes real pentru protecția persoanelor vulnerabile.
În acest context, inițiativa USR reprezintă o încercare de a adresa o problemă sistemică, dar succesul său depinde de capacitatea de a convinge atât publicul, cât și oponenții politici de necesitatea acestei măsuri. Rămâne de văzut dacă prioritățile politice vor reflecta cu adevărat interesul cetățenilor sau dacă vor continua să fie influențate de calcule politice și reticențe nejustificate.
