Senatul aprobă supravegherea video în centrele de plasament: o măsură necesară sau o soluție controversată?
Recent, Senatul României a adoptat un proiect legislativ inițiat de parlamentarii USR, care impune instalarea camerelor de supraveghere video în centrele de plasament. Această inițiativă, ce vizează protecția copiilor vulnerabili și a altor categorii aflate în situații de risc social, a generat atât sprijin, cât și critici. Proiectul a fost aprobat cu o majoritate covârșitoare de 106 voturi „pentru” și doar 15 „împotrivă”.
Propunerea legislativă aduce completări importante la Legea nr. 272/2004 privind protecția drepturilor copilului și la Legea nr. 292/2010 privind asistența socială. Printre prevederile cheie se numără obligația centrelor de plasament de a instala și menține în funcțiune sisteme de supraveghere video, cu scopul de a preveni abuzurile și de a proteja beneficiarii acestor servicii sociale.
Limitări și excepții: respectarea intimității beneficiarilor
Un aspect esențial al proiectului este interzicerea amplasării camerelor video în spațiile care ar putea afecta intimitatea și demnitatea beneficiarilor, cum ar fi dormitoarele, băile și vestiarele. Totuși, o excepție notabilă este prevăzută pentru centrele rezidențiale care găzduiesc beneficiari cu handicap grav, imobilizați la pat. În aceste cazuri, camerele pot fi instalate în dormitoare sau în încăperile unde se oferă tratamente și îngrijiri specializate.
Înregistrările video vor fi stocate pentru o perioadă maximă de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii acestui termen doar în situații justificate, cum ar fi investigarea unor incidente grave. Această măsură ridică întrebări legate de protecția datelor personale și de posibilele abuzuri în utilizarea acestor înregistrări.
Argumentele inițiatorilor: protecție și responsabilitate
În expunerea de motive, inițiatorii proiectului subliniază complexitatea activităților desfășurate în centrele de plasament și vulnerabilitățile multiple la care sunt expuși beneficiarii. Aceștia argumentează că supravegherea video poate preveni incidentele grave, poate descuraja comportamentele abuzive și poate constitui probe în cadrul anchetelor. De asemenea, se consideră că această măsură ar crește încrederea beneficiarilor și a familiilor lor în serviciile oferite, oferind totodată personalului o protecție suplimentară împotriva acuzațiilor nefondate.
Inițiatorii atrag atenția asupra faptului că disciplinele stricte, respectarea protocoalelor și standardele de îngrijire sunt esențiale pentru asigurarea unui mediu sigur în aceste centre. În acest context, supravegherea video este văzută ca un instrument indispensabil pentru monitorizarea și îmbunătățirea calității serviciilor.
Critici și dileme etice
Deși proiectul a fost adoptat cu o majoritate clară, acesta nu a fost lipsit de critici. Oponenții măsurii au ridicat întrebări legate de respectarea intimității beneficiarilor și de posibilele implicații asupra demnității acestora. De asemenea, există preocupări legate de costurile implementării și de capacitatea centrelor de a menține aceste sisteme funcționale pe termen lung.
Un alt punct de controversă îl reprezintă excepțiile prevăzute pentru beneficiarii cu handicap grav. Deși aceste măsuri sunt justificate prin necesitatea monitorizării îngrijirilor specializate, ele ridică întrebări legate de echilibrul dintre protecție și respectarea intimității.
Un pas înainte sau o soluție incompletă?
Adoptarea acestui proiect legislativ marchează un pas important în direcția protecției copiilor vulnerabili și a altor categorii aflate în situații de risc. Cu toate acestea, implementarea sa va necesita o monitorizare atentă pentru a asigura respectarea drepturilor beneficiarilor și pentru a evita eventualele abuzuri. Rămâne de văzut dacă această măsură va reuși să atingă obiectivele propuse sau dacă va genera noi provocări în domeniul asistenței sociale.
