ANAF și impozitarea transferurilor între rude: o măsură controversată
Într-un context economic deja tensionat, decizia ANAF de a impune impozite de până la 70% pe sumele transferate între rude, în lipsa unor documente justificative, a stârnit un val de nemulțumiri. Această măsură, considerată de mulți drept excesivă, a fost criticată vehement de către deputatul USR Cezar Drăgoescu, care a calificat-o drept „revoltătoare”.
Într-o declarație publică, Drăgoescu a subliniat că atenția ANAF pare să fie îndreptată mai degrabă asupra contribuabililor obișnuiți decât asupra marilor evazioniști. Mai mult, ordinul recent care prevede pedepse de până la 6 ani de închisoare pentru cei care nu răspund somațiilor ANAF a fost catalogat drept o măsură disproporționată și inacceptabilă.
Critici dure la adresa priorităților ANAF
Deputatul USR a evidențiat o problemă majoră: în timp ce cetățenii de rând sunt supuși unor presiuni birocratice intense, marile fraude financiare rămân nesancționate. Această situație ridică întrebări serioase despre eficiența și prioritățile instituției. În acest sens, parlamentarii USR au cerut explicații detaliate despre modul în care ANAF gestionează cazurile de mare evaziune fiscală.
Într-o interpelare adresată Ministerului Finanțelor și ANAF, Drăgoescu a solicitat date despre sectoarele economice cu cele mai mari fraude fiscale din ultimii cinci ani, precum și despre măsurile adoptate pentru recuperarea prejudiciilor. Aceste informații sunt esențiale pentru a evalua dacă instituția își îndeplinește cu adevărat misiunea de a combate evaziunea fiscală la nivel înalt.
Digitalizarea ANAF: o soluție întârziată?
Un alt punct criticat de parlamentarii USR este stadiul digitalizării ANAF. Deputatul Adrian Echert a solicitat informații despre progresul înregistrat în acest domeniu, subliniind că o digitalizare eficientă ar putea reduce semnificativ presiunea asupra contribuabililor și ar îmbunătăți colectarea taxelor. Cu toate acestea, întârzierea implementării unor soluții digitale moderne ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea instituției de a se adapta cerințelor actuale.
O politică fiscală percepută ca punitivă
Criticile aduse ANAF reflectă o nemulțumire generalizată față de politicile fiscale percepute ca fiind punitive. În loc să se concentreze pe combaterea marilor evazioniști, instituția pare să își canalizeze resursele spre sancționarea contribuabililor obișnuiți. Această abordare nu doar că subminează încrederea publicului în instituțiile statului, dar ridică și întrebări serioase despre echitatea și proporționalitatea măsurilor adoptate.
Într-un climat economic fragil, astfel de decizii riscă să amplifice tensiunile sociale și să creeze un sentiment de nedreptate în rândul cetățenilor. Rămâne de văzut dacă presiunile publice și intervențiile parlamentare vor reuși să determine o schimbare de direcție în politica fiscală a ANAF.
