Controversa plajelor de pe Litoralul Mării Negre
Președintele Nicușor Dan a decis să ia atitudine împotriva unei legi controversate care reglementează utilizarea plajelor de pe Litoralul Mării Negre. În data de 11 noiembrie 2025, el a trimis o sesizare la Curtea Constituțională, contestând legalitatea modificărilor aduse Ordonanței de urgență a Guvernului referitoare la utilizarea plajelor. Această acțiune vine în contextul în care legea permite autorităților locale să solicite, în mod gratuit, o cotă de până la 20% din suprafața plajelor destinate turismului.
Legea contestată stipulează că titularul dreptului de proprietate asupra plajelor, care este statul, poate atribui aceste suprafețe în folosință gratuită autorităților administrației publice locale. Nicușor Dan subliniază că această măsură este problematică, deoarece autoritățile locale nu au capacitatea de a gestiona aceste plaje ca instituții de utilitate publică, contrar cerințelor legale stipulate în Constituție.
În sesizarea sa, Dan argumentează că atribuirea acestor plaje în folosință gratuită contravine articolului 136 alineatul 4 din Constituție, care prevede clar că doar instituțiile de utilitate publică pot beneficia de astfel de măsuri. Această poziție a președintelui este susținută de faptul că faleza și plaja Mării Negre sunt incluse în lista bunurilor care aparțin domeniului public al statului, ceea ce face ca orice modificare a regimului de utilizare să fie extrem de delicată din punct de vedere juridic.
Controversa legii a stârnit reacții diverse în rândul opiniei publice și al specialiștilor în drept, iar decizia Curții Constituționale va avea un impact semnificativ asupra modului în care sunt gestionate plajele de pe litoral. Această situație subliniază, de asemenea, tensiunile existente între autoritățile locale și cele centrale în privința gestionării resurselor naturale și a drepturilor de proprietate publică.
În concluzie, acțiunea lui Nicușor Dan de a contesta această lege la CCR reflectă nu doar o preocupare pentru legalitate, ci și o dorință de a proteja patrimoniul public al României, în fața unor reglementări care ar putea favoriza interesele private în detrimentul bunului comun.
