Un exemplu de zel excesiv: Gheorghe Popiac, corespondentul voluntar al „Scînteii”
În anii ’50, într-o perioadă în care România era sub influența puternică a regimului comunist, un personaj a reușit să se distingă prin activitatea sa neobosită de corespondent voluntar al ziarului „Scînteia”. Acesta era Gheorghe Popiac, un țăran sărac din satul Antohești, comuna Gloduri, raionul Zeletin, regiunea Bârlad. Într-o perioadă de șase luni, între 8 august 1951 și 8 februarie 1952, a trimis ziarului nu mai puțin de 90 de scrisori, adică o scrisoare la două zile.
Un luptător pe frontul cuvântului
Scrisorile lui Popiac nu se limitau doar la descrierea vieții din satul său, ci se axau și pe demascarea uneltirilor chiaburești. Astfel, el se dovedea a fi un luptător pe frontul cuvântului, îndreptat împotriva dușmanului de clasă. În scrisorile sale, Popiac a demascat cu curaj elementele dușmănoase, pe chiaburii care sabotau colectările sau însămânțările, precum și pe cei care nu-și plăteau impozitele.
Indiferența revoltătoare a autorităților
În ciuda eforturilor sale, Popiac s-a lovit de indiferența autorităților. Deși era obligat să răspundă la semnalele critice ale corespondenților în termen de două săptămâni, Comitetul regional de partid Bârlad nu a răspuns la majoritatea criticilor juste aduse de corespondentul Popiac. Aceeași atitudine a fost adoptată și de Sfatul popular regional și Comitetul raional de Zeletin.
Consecințele zelului excesiv
Demascând uneltirile chiaburești, Popiac a atras ura dușmanului de clasă. A fost amenințat și chiar atacat de către chiaburul Ion Barcan. În ciuda acestor incidente, organele locale de partid și de stat nu au luat nicio măsură, deși erau la curent cu situația.
O perspectivă critică asupra activității lui Gheorghe Popiac
În retrospectivă, activitatea lui Gheorghe Popiac poate fi privită cu scepticism. Din punct de vedere omenesc, chiaburii aveau dreptate să se simtă amenințați de acțiunile sale. Din punct de vedere al bunului simț, Comitetul regional de Partid Bârlad a avut dreptate să nu-i răspundă – Popiac era un grafoman absolut. În final, acest caz ne arată că extremismul și fanatismul nu sunt o realitate doar a democrației burgheze, ci pot apărea și în cadrul unui regim de democrație populară.
Sursa: Top Secret Craiova
