Parlamentarii chiulangii: sancțiuni mai dure, dar suficient de eficiente?
Într-un gest aparent menit să restabilească ordinea în activitatea legislativă, plenul comun al Parlamentului discută o propunere de sancționare mai severă a absențelor nemotivate ale parlamentarilor. Dacă până acum penalizarea era de doar 1% din indemnizația lunară brută, noua măsură propune o creștere la 5%. Această schimbare vine pe fondul unor critici tot mai intense privind lipsa de responsabilitate a aleșilor, dar și în urma unor evenimente recente care au scos la iveală practici discutabile.
Greva politică sau strategie de evitare a responsabilităților?
Un exemplu elocvent este greva anunțată de parlamentarii AUR și POT, care, deși au declarat că nu vor participa la ședințe, au semnat prezența pentru a-și încasa indemnizațiile. Acest comportament a fost catalogat drept „ipocrizie” de către deputatul USR Ionuț Moșteanu, care a subliniat că 49 din 63 de deputați AUR și 16 din 23 de deputați POT au recurs la această practică. În acest context, măsura de sancționare mai aspră ridică întrebări legate de eficiența sa reală în descurajarea unor astfel de comportamente.
Un apel la responsabilitate sau o simplă formalitate?
Președintele interimar al Senatului, Mircea Abrudean, a făcut un apel public la responsabilitate, afirmând că „seriozitatea trebuie să fie o prioritate pentru orice parlamentar”. Totuși, rămâne de văzut dacă această sancțiune de 5% va avea un impact semnificativ asupra comportamentului parlamentarilor sau dacă va rămâne doar o măsură simbolică, insuficientă pentru a schimba o cultură politică adânc înrădăcinată în lipsa de responsabilitate.
Contextul politic: între sancțiuni și strategii de imagine
Decizia de a introduce sancțiuni mai dure vine într-un moment în care tensiunile politice sunt în creștere, iar formațiunile izolaționiste precum AUR și POT par să adopte strategii de evitare a implicării directe în procesul legislativ. Aceste acțiuni, deși prezentate ca forme de protest, ridică întrebări serioase despre angajamentul lor față de mandatul primit de la cetățeni.
Consecințe și implicații
Deși măsura propusă poate părea un pas înainte, rămâne neclar dacă aceasta va reuși să descurajeze chiulul parlamentar sau dacă va fi percepută ca o simplă formalitate. În absența unor mecanisme mai complexe de responsabilizare, există riscul ca astfel de sancțiuni să fie insuficiente pentru a produce o schimbare reală în comportamentul aleșilor. În plus, întrebarea esențială rămâne: este această măsură suficientă pentru a restabili încrederea publicului în instituțiile legislative?
