Un tribut uitat: Sacrificiul de la Oarba de Mureș și lecțiile ignorate ale istoriei
Într-un discurs marcat de emoție și indignare, Lavinia Șandru, candidatul PUSL la alegerile prezidențiale, a readus în atenție una dintre cele mai tragice pagini din istoria României: bătălia de la Oarba de Mureș. Această confruntare, desfășurată între 17 septembrie și 6 octombrie 1944, a fost un adevărat masacru, în care 11.000 de soldați români au fost trimiși la moarte sigură. Monumentul ridicat în memoria lor stă astăzi ca o mărturie mută a sacrificiului, însă, avertizează Șandru, nepăsarea riscă să șteargă complet această amintire.
„Ne place să vorbim despre Ardeal, dar câți dintre cei care conduc țara mai știu că aici, la Oarba de Mureș, România a plătit cu sânge pentru fiecare palmă de pământ?”, a întrebat retoric Lavinia Șandru. În fața monumentului, ea a lansat o provocare directă clasei politice, cerând un „extemporal” în Parlament pentru a testa cunoștințele despre acest moment istoric. „Câte foi ar rămâne goale dacă i-am pune pe politicieni să scrie despre Oarba de Mureș?”, a continuat ea, criticând dur ignoranța liderilor actuali.
Un masacru orchestrat de nepăsare și lipsă de strategie
Bătălia de la Oarba de Mureș a fost un exemplu tragic al deciziilor militare lipsite de responsabilitate. Armata a 4-a Română, condusă de generalul Gheorghe Avramescu, a fost trimisă într-un atac frontal împotriva pozițiilor germane, fără sprijin aerian sau protecție adecvată. Soldații, majoritatea tineri, au fost expuși unei ploi de gloanțe, mitralierele germane secerându-i fără milă. „Se spune că pământul era îmbibat cu sânge, iar râul Mureș a devenit roșu”, a rememorat Șandru, subliniind dimensiunea tragediei.
Astăzi, monumentul de pe câmpul de luptă este un simbol al sacrificiului suprem, dar și al indiferenței contemporane. „Cine își mai amintește astăzi? Cine mai respectă sacrificiul lor?”, a întrebat candidatul PUSL, criticând lipsa de cunoaștere și de asumare a trecutului de către liderii politici. Într-un context geopolitic tensionat, în care războiul a redevenit un subiect de actualitate, aceste întrebări devin cu atât mai relevante.
O lecție ignorată: Războiul nu este o strategie de campanie
În discursul său, Lavinia Șandru a evidențiat contrastul dintre sacrificiul eroilor de la Oarba de Mureș și superficialitatea cu care liderii politici tratează astăzi subiectele legate de război. „Cei care iau decizii astăzi vorbesc despre război din fotolii comode și mașini luxoase! Dar știu ei ce înseamnă cu adevărat războiul? Războiul nu este o strategie de campanie, nu este o știre de 30 de secunde la televizor! Războiul este moarte, sânge, suferință!”, a declarat ea, cerând o reflecție profundă asupra lecțiilor istoriei.
Într-un an electoral în care patriotismul este adesea folosit ca instrument de propagandă, întrebarea ridicată de Șandru capătă o greutate aparte: „Dacă am plătit cu sânge pentru Ardeal, cât mai valorăm azi acest sacrificiu? Mai știe cineva ce au făcut acești 11.000 de români pentru noi?”
Memoria eroilor: O responsabilitate colectivă
Discursul Laviniei Șandru nu este doar o critică la adresa clasei politice, ci și un apel la conștiința colectivă. Sacrificiul eroilor de la Oarba de Mureș nu trebuie să fie uitat, iar lecțiile acestui episod tragic trebuie să fie învățate. Într-o lume în care conflictele armate continuă să facă ravagii, memoria trecutului poate fi un ghid prețios pentru evitarea greșelilor viitoare.
Întrebarea rămâne: câți dintre cei care conduc România sunt capabili să ofere un răspuns? Sau, mai grav, câți dintre ei sunt dispuși să încerce?
