Într-un peisaj legislativ european în continuă evoluție, propunerea Comisiei Europene privind reglementarea cultivării plantelor obținute prin noi tehnici genomice (NTG) a stârnit un val de preocupări în rândul sectorului agricol și al societății civile. Acest proiect legislativ, care ar putea să redefinească practicile agricole pe teritoriul Uniunii, ridică semnale de alarmă cu privire la implicațiile pe termen lung asupra biodiversității și a securității alimentare a Europei.
În analiza dreptului comunitar, trebuie să evidențiem preocuparea constantă a instituțiilor europene de a echilibra nevoile economice și inovația tehnologică cu necesitatea de a proteja sănătatea publică și mediul. Într-adevăr, Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 privind alimentele și furajele modificate genetic este un exemplu de legislație elaborată cu scopul de a asigura un nivel înalt de protecție a vieții și sănătății umane, a mediului și intereselor consumatorilor în relația cu alimentele modificate genetic. Ce impact va avea, însă, includerea plantelor obținute prin NTG sub umbrela acestei reglementări?
Având în vedere plantele cu până la 20 de modificări genetice (NTG1), care ar putea fi tratate ca similare plantelor obținute prin metode convenționale de selecție, apare un punct de tensiune juridic și etic semnificativ. Această clasificare ridica în mod iminent întrebarea despre suficiența protocoalelor de evaluare a siguranței acestor tehnologii emergente. Este imperativ ca orice analiză științifică sau decizie legislativă să fie fundamentată pe principiul precauției, înscris în articolul 191 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care impune o abordare precaută atunci când există incertitudine științifică în privința riscurilor potențiale pentru sănătatea umană sau mediul.
În contextul creării unei bănci europene de semințe tradiționale, Comitetul Economic și Social European (CESE) recunoaște importanța conservării patrimoniului genetic agricol al Europei. Această inițiativă, având ca scop prevenirea extincției și cross-contaminării cu plante derivate din tehnici genomice noi, subliniază nevoia urgentă de a proteja și a promova biodiversitatea în cadrul Uniunii Europene.
În plus, restricțiile sugerată în privința achiziționării și utilizării necontrolate de către non-profesioniști a kiturilor care permit modificarea genetică a organismelor vii, cum ar fi cele bazate pe tehnologia CRISPR-Cas9, indică o recunoaștere a riscurilor asociate cu diseminarea necontrolată a tehnologiilor de modificare genetică. Aceasta ridică întrebări legate de necesitatea unui cadru juridic robust, care să reglementeze utilizarea responsabilă a tehnologiilor avansate, asigurând în același timp promovarea inovației și a cercetării științifice.
Prin urmare, deși propunerea Comisiei Europene poate fi percepută ca un pas înainte spre adoptarea noilor tehnologii genomice în agricultură, este esențial să se realizeze o analiză aprofundată a implicațiilor și riscurilor potențiale asociate cu acestă inițiativă. Protecția biodiversității, integritatea patrimoniului genetic al semințelor tradiționale și siguranța alimentară sunt valori fundamentale care trebuie să ghideze legislația comunitară în domeniul biotehnologiilor agricole.
În concluzie, este imperativ ca orice abordare legislativă privind tehnologiile genomice noi să fie fundamentată pe principiile precauției, protecției mediului și sănătății umane. Este responsabilitatea instituțiilor Uniunii Europene de a asigura că inovațiile tehnologice în agricultură sunt implementate într-o manieră responsabilă și etică, cu respect deplin față de mediu și drepturile fundamentale ale cetățenilor săi.
