„Suveranismul” energetic: între realitate și populism
Afirmațiile lui Călin Georgescu, autoproclamat „călăreț singuratic” al suveranismului energetic, au fost demontate cu rigurozitate de ministrul Energiei, Sebastian Burduja. Într-o abordare directă și lipsită de menajamente, Burduja a evidențiat inconsecvențele și lipsa de fundament tehnic din discursul lui Georgescu. În timp ce acesta susține că turbinele eoliene „distrug totul în jur cu electromagnetismul lor reptilian”, datele oficiale arată că 19% din energia produsă în România provine din surse eoliene. O astfel de contradicție ridică întrebări serioase despre validitatea teoriilor promovate de Georgescu.
Mai mult, Burduja a subliniat că afirmațiile legate de „vânzarea lacurilor țării” sau „bișnița cu gazul românesc” sunt complet nefondate. Constituția României interzice astfel de acțiuni, iar datele disponibile arată că România nu importă gaz din Ucraina, contrar celor susținute de Georgescu. Ministrul a ironizat nivelul de cunoștințe tehnice al acestuia, întrebând retoric dacă știe diferența dintre watt și volt, o întrebare care, în context, subliniază lipsa de competență tehnică a „suveranistului”.
Investiții strategice și viitorul energetic al României
În contrast cu discursul populist al lui Georgescu, Burduja a prezentat o viziune concretă și ambițioasă pentru sectorul energetic românesc. Cu investiții de 14 miliarde de euro și o capacitate planificată de peste 17.000 MW în diverse surse de energie, România se află pe un drum clar către independență energetică. Proiectele includ 10.000 MW din surse solare și eoliene, 2.200 MW nucleari, 3.500 MW pe gaz, 1.000 MW pentru stocare și 500 MW hidro. Aceste inițiative nu doar că vor dubla capacitatea de producție până în 2032, dar vor asigura și facturi mai mici pentru consumatori.
Un exemplu notabil este centrala pe gaz de la Mintia, cu o capacitate de 1.750 MW, care va deveni cea mai mare din Europa. Aceasta reprezintă o investiție 100% privată, demonstrând că statul poate stimula inițiativele private fără a interveni excesiv. În plus, Burduja a evidențiat că, sub mandatul său, nu a fost închis niciun grup pe cărbune, ci, dimpotrivă, au fost finalizate proiecte blocate de ani de zile, precum Grupul V Rovinari.
Populismul versus pragmatismul
Propunerile lui Georgescu, precum achiziționarea de „gaz ieftin de la ruși”, sunt criticate vehement de Burduja, care avertizează asupra riscurilor de dependență energetică. Într-un context geopolitic instabil, astfel de soluții ar plasa România într-o poziție vulnerabilă, la mila unor actori externi. În schimb, Burduja promovează o strategie bazată pe diversificare și investiții sustenabile, menită să transforme România într-un exportator de energie.
Ministrul Energiei a concluzionat că suveranismul real înseamnă independență și securitate energetică, nu populism și dezinformare. Într-un domeniu atât de tehnic, afirmațiile nefondate pot induce în eroare publicul, subminând eforturile reale de dezvoltare. România are șansa de a deveni un lider regional în energie, dar acest lucru necesită competență, viziune și investiții strategice, nu retorică goală.
