Propunerea Alinei Mungiu Pippidi: Renunțarea la alegerea directă a președintelui
Într-un context politic tensionat și marcat de negocieri pentru alegerile prezidențiale, Alina Mungiu Pippidi, profesor în științe politice, aduce în discuție o propunere radicală: modificarea Constituției României și renunțarea la alegerea directă a președintelui. Inspirată de modelul german, această schimbare ar elimina surprizele electorale și ar încuraja alegerea unor programe politice care să reflecte interesele reale ale cetățenilor.
Criticând actuala structură constituțională, Mungiu Pippidi descrie instituția președinției ca fiind un „Caritas” politic, care induce în eroare publicul cu privire la puterea reală a președintelui. Potrivit acesteia, președinții nu dețin competențe administrative directe asupra unor domenii esențiale precum energia, apa sau hrana, iar atribuțiile lor sunt limitate la justiție și reprezentare simbolică. În ciuda acestui fapt, sistemul actual creează iluzia unei puteri supreme, ceea ce, în opinia sa, este profund înșelător.
Un sistem semi-prezidențial ineficient și conflictual
Alina Mungiu Pippidi subliniază că sistemul semi-prezidențial din România, care împarte puterea executivă între guvern și președinție, s-a dovedit a fi extrem de ineficient. De-a lungul timpului, conflictele dintre președinți și prim-miniștri au generat instabilitate politică și au împiedicat implementarea unor politici coerente. Exemplele oferite includ tensiunile dintre Ion Iliescu și Adrian Năstase, dar și intervențiile controversate ale lui Klaus Iohannis și Traian Băsescu, care au influențat formarea guvernelor în funcție de interesele lor politice.
Potrivit politologului, această structură constituțională permite președintelui să exercite o influență semnificativă în distrugerea sau formarea guvernelor, dar nu oferă mijloace eficiente pentru a implementa politici publice. Această disfuncționalitate este, în opinia sa, o consecință directă a împărțirii puterii executive, care generează mai degrabă conflicte decât soluții.
Critica sistemelor prezidențiale și semi-prezidențiale
Mungiu Pippidi argumentează că sistemele prezidențiale, precum cel din Statele Unite, au fost copiate în numeroase țări, dar rareori au funcționat eficient. Ea atrage atenția asupra faptului că, chiar și în Statele Unite, acest model întâmpină dificultăți majore, iar în alte regiuni, precum America Latină, a condus la instabilitate politică, lovituri de stat și regimuri autoritare.
De asemenea, sistemul semi-prezidențial francez este criticat pentru instabilitatea pe care o generează, exemplificată prin schimbările frecvente de prim-miniștri sub conducerea lui Emmanuel Macron. În acest context, Mungiu Pippidi susține că aceste modele nu sunt potrivite pentru România și că este necesară o schimbare fundamentală a sistemului politic.
Republica parlamentară: o soluție echilibrată
Ca alternativă, Alina Mungiu Pippidi propune adoptarea unui sistem de republică parlamentară, similar celui din Germania. Acest model, considerat de politolog drept cel mai eficient și echilibrat, ar permite cetățenilor să aleagă partide și programe politice clare, eliminând astfel personalitățile controversate sau nepregătite din ecuația electorală.
În Germania, alegătorii știu exact cine va ocupa funcția de cancelar în cazul victoriei unui partid, ceea ce oferă o claritate și o responsabilitate mai mare în procesul electoral. Mungiu Pippidi sugerează că acest model ar putea fi adaptat și îmbunătățit pentru a răspunde nevoilor specifice ale României, asigurând astfel o guvernare mai eficientă și mai responsabilă.
Un apel la raționalitate politică
În concluzie, Alina Mungiu Pippidi subliniază că actualul sistem politic din România funcționează ca un „Caritas” electoral, care favorizează apariția unor candidați fără experiență sau competențe relevante. Ea pledează pentru o schimbare fundamentală, care să pună accent pe programe politice și interese reale ale cetățenilor, în loc de personalități carismatice dar ineficiente.
Propunerea sa de a renunța la alegerea directă a președintelui și de a adopta un sistem de republică parlamentară reprezintă o provocare pentru clasa politică, dar și o oportunitate de a construi un sistem politic mai echilibrat și mai funcțional.
