Rogobete îl acuză pe Vlad Voiculescu că a copiat ideea de a transforma datoria României către Pfizer în medicamente inovative
Într-o declarație publică, Alexandru Rogobete, actualul ministru al Sănătății, a lansat acuzații severe la adresa fostului său coleg, Vlad Voiculescu, susținând că acesta a preluat ideea sa de a negocia cu Pfizer pentru a transforma datoria de 600 de milioane de euro în medicamente inovative. Rogobete a specificat că a dezvoltat această propunere ca parte a unei soluții diplomatice, anunțând lucrul său la aceasta încă din prima săptămână a lunii aprilie.
Atacul lui Rogobete s-a concentrat pe felul în care Voiculescu a prezentat ideea, acuzându-l că a făcut-o publică pe rețelele sociale, fără a recunoaște că soluția fusese deja formulată de echipa ministerială. „Să vii pe Facebook, la trei săptămâni după ce am spus public că lucrăm la o soluție și să prezinți aceeași direcție drept «soluția ta» nu este doar nepotrivit, ci arată o lipsă de onestitate față de oameni și față de realitatea deciziilor luate cu pixul de atunci”, a declarat Rogobete.
Disputa între cei doi foști miniștri de Sănătate a stârnit un interes considerabil, având în vedere impactul pe care datoria României către Pfizer îl are asupra sistemului de sănătate. Rogobete a subliniat consecințele economice ale acestei datorii, care limitează capacitatea guvernului de a investi în sănătate, și a explicat cum această inițiativă ar putea aduce beneficii reale pacienților din România.
Pe de altă parte, Vlad Voiculescu a replicat, sugerând că soluțiile sale, care includeau transformarea datoriei în medicamente inovatoare, erau viabile și necesare. Voiculescu a evidențiat că România a avut cea mai lentă procedură de rambursare din Uniunea Europeană, iar accesul la terapii avansate este esențial pentru pacienți.
Contextul acestor declarații este marcat de tensiuni politice și de managementul sănătății publice în România. Deși ambii miniștri susțin că urmăresc beneficii pentru sistemul de sănătate, diferitele lor abordări reflectă divergențe fundamentale în privința strategiilor adoptate pentru a rezolva o problemă economică majoră.
