Secretele ultimei vizite a lui Nicolae Ceaușescu în Iran
În perioada 18-20 decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu a efectuat o vizită oficială de stat în Iran, care avut un scop bine definit: semnarea unui acord pe termen lung de colaborare economică și schimburi comerciale între România și Iran. Această vizită a generat speculații și controverse, susținute de declarațiile fostului șef al Parchetelor Militare, generalul Cătălin Ranco Pițu, care a discutat despre detalii surprinzătoare în cadrul unei emisiuni la Antena 3 CNN.
Generalul Pițu a subliniat că Dosarul Revoluției include informații detaliate despre această călătorie, iar lămuririle sale au fost însoțite de acuzații legate de conduita lui Ceaușescu în contextul evenimentelor marcante de la Timișoara, care se desfășurau chiar atunci. Se știa că Ceaușescu, în perioada respectivă, a decis să își continue deplasarea, fiind convins că situația este sub control.
Speculațiile au fost alimentate de afirmații potrivit cărora Ceaușescu ar fi transportat o cantitate semnificativă de valută și lingouri de aur, dar aceste zvonuri au fost infirmate de cercetările procurorilor militari. De asemenea, s-a discutat despre posibilitatea ca Ceaușescu să fi revenit în țară cu o escortă de luptători pentru a reprima revolta populară. Potrivit generalului, toate aceste teorii au fost dezmințite de dovezile disponibile în Dosarul Revoluției.
Conform lui Pițu, vizita a fost văzută ca un mijloc de a asigura un parteneriat economic esențial, în contextul crizei energetice severe cu care se confrunta România la acea vreme. Ceaușescu dorea să schimbe, la schimb, cantități mari de produse, precum grâu, în valoare de aproximativ 3 milioane de tone, pentru o cantitate considerabilă de țiței și gaze din Iran.
Cu toate acestea, în momentele în care Ceaușescu își desfășura vizita, țara sa se afla într-o gravă criză, iar revolta de la Timișoara adâncea neliniștea. Ceaușescu, însă, era convins că are situația sub control, bazându-se pe informațiile oferite de conducerea structurilor de forță, care îi raportau o stabilitate aparentă. Această certitudine l-a determinat să efectueze deplasarea, crezând că va obține rezultate benefice pentru România.
Așa cum a confirmat generalul Pițu, în timpul călătoriei, Ceaușescu a evitat să discute despre situația din țară cu membrii delegației, preferând să se izoleze în cabina sa. Această atitudine arată o schimbare în comportamentul său, marcat de paranoia și nesiguranța crescândă, având încredere doar în Elena Ceaușescu, pe care a lăsat-o să conducă țara în absența sa.
La întoarcerea sa, Ceaușescu a descoperit că regimul său devenea din ce în ce mai contestat. Regimul de la Teheran a încercat să îi protejeze imaginea, minimizând informațiile privind revolta de la Timișoara și prezentând-o ca o manipulare destinată să submineze relațiile româno-iraniene. Această narațiune a fost susținută de jurnaliști iranieni, care afirmau că există o conspirație împotriva celor două națiuni.
