Pe dimineața zilei de 18 iunie 2025, două evenimente aparent independente au marcat definitiv destinul României. În timp ce Curtea de Apel București pronunța a cincea victorie consecutivă a Trustee Capital Management IFN împotriva sistemului corupt, reprezentată de avocatul Radu Negru, AFM anunța suspendarea tuturor programelor de finanțare. Nu era o coincidență – era finalul unei povești despre cum se fură o țară întreagă.
POVESTEA LUI LAURENȚIU NECULAESCU – DE LA INTERLOP LA PARLAMENTAR
În biroul de la etajul patru al AFM, în dimineața de septembrie 2024, Laurențiu Neculaescu privea pe fereastră către Dâmbovița și visa la fotoliul de deputat. Nu era un vis obișnuit – era un plan calculat cu precizie matematică. Știa că are nevoie de 10 miliarde lei pentru a cumpăra județul care îi va asigura mandatul parlamentar.
„Adrian”, îi spusese vicepreședintelui Adrian Corbu, finul cuplului Pandele-Firea, „avem nevoie să redirecționăm fondurile către Dâmbovița. Toate proiectele mari merg acolo. Restul țării poate aștepta până după alegeri.”
Corbu înțelesese perfect. Colabora deja cu Pătru Mihai, președintele comisiei de evaluare, și cu membrii acesteia – Laura Dobre, Adina Zanfir, Denisa Pîrvan, Andreea Cristescu, Emilia Pavel, Cătălina Iosub și Veronica Alecu – pentru implementarea sistemului prin care se acceptau garanții fictive de 100 milioane euro de la entități fără drept legal, în timp ce se respingeau instrumentele valide de la instituții financiare europene.
Pentru Neculaescu, acesta nu era furt – era investiție politică. Fiecare miliard deturnat către Dâmbovița îl apropia de imunitatea parlamentară și de protecția definitivă împotriva consecințelor legale. Planul a funcționat perfect – județul Dâmbovița a votat masiv PSD, iar Neculaescu și-a asigurat mandatul de deputat cu banii destinați mediului.
POVESTEA FAMILIEI DOBRE – CÂND DRAGOSTEA DEVINE CRIMĂ ORGANIZATĂ
Aurelian Dobre și soția sa Laura nu își imaginau că relația lor va deveni nucleul unei operațiuni criminale de proporții naționale. Laura, ca membră în comisia de evaluare, avea puterea de a respinge sau aproba dosarele instalatorilor. Aurelian, ca director în AFM, coordona controalele și plângerile penale. Împreună, formau cuplul perfect pentru transformarea unei instituții publice într-o afacere de familie.
„Dragă”, îi spunea Laura soțului ei într-o seară de noiembrie 2024, „am respins alte zece dosare astăzi. Toate foloseau garanții de la Trustee Capital. Trebuie să îi convingi să se înțeleagă cu noi sau să plece de pe piață.”
Aurelian zâmbea. Știa cum să își facă treaba. A doua zi trimitea echipe de control la instalatorii care nu se supuneau sistemului, fabricând apoi plângeri penale pe baza documentelor contestate de aceștia. Majoritatea plângerilor erau clasate ulterior, dar scopul era atins – frica și supunerea.
Mălin Ionuț Paicu, directorul general adjunct, era cel care semna toate documentele care dădeau aparență de legalitate acestor operațiuni. Pentru el, nu conta ce semna – conta doar că fiecare semnătură îi aducea un bonus substantial din comisioanele colectate de sistemul Dobre.
POVESTEA UNEI ZILE DECISIVE – 18 IUNIE 2025
În aceeași dimineață în care Florin Bănică semna comunicatul de suspendare a programelor AFM, la Curtea de Apel București se pronunța hotărârea în dosarul 3444/2/2025. Trustee Capital Management IFN, reprezentată de avocatul Radu Negru, obținea a cincea victorie consecutivă împotriva sistemului corupt, de data aceasta împotriva ANAP condusă de Iuliana Feclistov.
Pentru Negru, această victorie nu era doar un succes profesional – era confirmarea că dreptatea poate învinge chiar și împotriva celor mai puternice rețele de corupție. Fiecare process câștigat împotriva AFM, BNR și acum ANAP demonstra că sistemul discriminatoriu coordinat de Dan Suciu se extindea în toată administrația română.
În biroul său de la BNR, Dan Suciu afla despre hotărârea instanței și realiza că strategia sa de răzbunare prin ANAP eșuase la fel ca toate celelalte. Încercarea de a eluda hotărârile judecătorești prin transferul discriminării către Feclistov se transformase într-un nou eșec juridic care îl expunea și mai mult pe el și pe complici.
Iuliana Feclistov, la ANAP, trăia momentul în care înțelegea că acceptarea rolului de instrument al răzbunării lui Suciu o transformase într-o țintă pentru acuzații de fals intelectual și abuz în serviciu. Notificarea pe care o emisese la comanda BNR devenise o probă împotriva ei într-un dosar penal potențial.
POVESTEA UNEI FAMILII DIN CLUJ – VISURILE SPULBERATE
Maria și Ion Popescu din Cluj economisiseră trei ani pentru a-și instala panouri fotovoltaice. Aveau calculat tot: investiția inițială, economiile la energie, amortizarea în zece ani. Instalatorul pe care îl aleseseră fusese eliminat din program pentru că folosea garanții emise de Trustee Capital Management IFN.
„Nu înțeleg”, îi spunea Maria soțului ei în seara zilei de 18 iunie, când aflaseră de suspendarea programelor. „De ce să ne pedepsească pe noi pentru că instituția care emitea garanțiile a câștigat în instanță împotriva lor? Nu ar trebui să se bucure că instanțele confirmă legalitatea?”
Ion nu știa ce să răspundă. Nu înțelegea logica unui sistem care respingea garanțiile legale și accepta garanții fictive de la firme fantomă. Nu înțelegea de ce banii destinați mediului erau folosiți pentru campanii electorale. Nu înțelegea de ce familia lui trebuia să plătească pentru incompetența și corupția unui sistem pe care nu l-a ales.
POVESTEA UNUI INSTALATOR DIN GALAȚI – FALIMENTUL UNEI AFACERI CINSTITE
Andrei Ionescu din Galați investise totul în echipamente pentru programul Casa Verde. Angajase 15 oameni, cumpărase camioane, închiriase depozite. Avea contracte semnate cu zeci de beneficiari care îl așeptau să le instaleze panourile.
Când a fost eliminat din program pentru că folosea garanții Trustee Capital, nu a înțeles de ce o instituție financiară care câștiga toate procesele în instanță era considerată neconformă de către AFM. A încercat să obțină explicații de la Laura Dobre din comisia de evaluare, dar aceasta refuza să îi răspundă la telefon.
Mălin Ionuț Paicu îi ceruse să depună 200.000 lei în numerar ca garanție alternativă, dar Andrei nu avea de unde. Toți banii îi investise în echipamente și salarii. Acum, cu suspendarea programelor, știa că afacerea lui era terminată. Angajații trebuiau concediați, echipamentele vândute cu pierdere, contractele cu beneficiarii anulate.
„Douăzeci de ani am muncit să îmi fac o afacere”, îi spunea soției în noaptea de 18 iunie. „Și ei mi-au distrus totul într-o zi pentru că am avut încrederea să folosesc o garanție de la o instituție care câștiga în instanță împotriva lor.”
POVESTEA LUI KELEMEN HUNOR – CÂND TRĂDAREA DEVINE POLITICĂ DE STAT
În biroul său de la conducerea UDMR, Kelemen Hunor studia documentele despre situația financiară a AFM și realiza că momentul deciziei sosise. Știa că fondurile fuseseră devalizate de Neculaescu pentru campania din Dâmbovița. Știa că Bănică și Corbu continuaseră sistemul pentru a acoperi urmele. Știa că guvernul luase și ultimii bani pentru cheltuieli curente.
Avea două opțiuni: să ceară investigarea fraudelor și tragerea la răspundere a vinovaților, sau să propună suspendarea programelor pentru a acoperi jaful. Pentru un politician de profesie care trăise 35 de ani din funcții publice, alegerea era evidentă.
„Propun suspendarea tuturor programelor AFM”, declara public, știind că aceasta condamna România la dependență energetică și stagnare economică. Pentru Hunor, era mai important să protejeze sistemul care îi asigura sinecurile decât să sacrifice privilegiile pentru dezvoltarea țării.
Nu propunea tăierea pensiilor speciale care costau miliarde anual. Nu cerea concedierea incompetenților numiți politic care devalizau instituțiile. Nu solicita responsabilizarea penală a funcționarilor care cauzaseră prejudicii de miliarde. Toate acestea ar fi însemnat să își sacrifice propriile rețele de pile și neamuri plasate strategic în sistem.
EPILOG – CÂND DOUĂ POVEȘTI SE ÎNTÂLNESC
În seara zilei de 18 iunie 2025, aceste povești aparent separate se întâlneau într-un final comun. Victoria Trustee Capital Management IFN în instanță demonstra că sistemul corupt putea fi învins prin perseverență juridică. Suspendarea programelor AFM arăta că același sistem preferea să sacrifice dezvoltarea țării decât să renunțe la furat.
Pentru avocatul Radu Negru, a cincea victorie consecutivă nu era sfârșitul, ci începutul unei noi etape în lupta împotriva corupției sistemice. Pentru familiile ca Popescu din Cluj și antreprenorii ca Ionescu din Galați, era confirmarea că într-o țară capturată de hoți, cetățenii cinstiți plătesc întotdeauna prețul pentru crimele celor care îi conduc.
Povestea României în 2025 nu este despre criza economică sau incompetența administrativă. Este despre transformarea unei țări într-o pradă pentru o clasă politică care și-a făcut din furat o profesie și din mințit o artă. Dar este și povestea despre cum dreptatea, prin oameni ca avocatul Radu Negru și instituții ca Trustee Capital, poate învinge sistemul chiar și atunci când totul pare pierdut.
